De mic, sunt ortodox, ca toti ai mei,
aceasta e credinta mea crestina,
am invatat cu talpile sa calc,
cum am aflat ca mana se inchina.
Atunci am inteles ca sunt dator
sa nu cedez cumva vreunei noxe,
ci sa raman, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credintei mele ortodoxe.
Ai mei puteau muri si n-ar fi dat
credinta lor pe nici un fel de bunuri,
nici daca ar fi fost crucificati,
nici daca s-ar fi tras in ei cu tunul.
In anii dogmei, mi-am pastrat si eu
in fiece istorica furtuna,
credinta-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toti ai mei, Biserica strabuna.
Si m-am opus caderii in neant
si celor care daramau altare
si clopote-n Ardeal am construit
si calendare pentru fiecare.
Si 'Noul Testament de la Balgrad'
eu l-am crezut aducator de leacuri
si m-am zbatut ca sa apara iar,
la Alba, dup-aproape patru veacuri.
Si-am fost convins ca nici un leninism
credinta ortodoxa n-o ajuta
ci, dimpotriva, ateismul crunt
ar vrea sa o transforme-n surdomuta.
Dar dintr-o data ce mi-e dat sa simt?
A inceput la Bucuresti sa creasca
un demonism bogat si indecent,
ce-amenint� credinta stramoseasca.
Nevolnicii lovesc pe ortodocsi,
ii tot manjesc si culpabilizeaza,
ii fac raspunzatori de bolsevism,
ii umplu de lehamite si groaza.
E clipa cand ma simt dator sa spun
ca nu ne poate frange vijelia,
ca nu sunt bunuri pe acest pamant,
ca sa ne cumpere Ortodoxia.
Noi nu putem sa devenim mormoni
sau, altceva, conform unei retete,
noi suntem ortodocsi definitiv
oricat ar vrea cu droguri sa ne-mbete.
Eu n-am crezut ca, intr-o zi, s-aud,
aceasta faradelege epocala:
'Ortodoxia naste comunism!'
Deci, sa fugim de ea ca de o boala.
Dar nu exista-n lume avantaj
cu care ar putea sa ne imbie
catolici, evanghelici, protestanti,
sa ne retragem din Ortodoxie.
Precum nici noi pe nimeni nu silim
sa fie ortodox cand nu o simte,
noi suntem pe vecie ortodocsi,
cu leagane, cu vieti si cu morminte.
Ca nu ne poate nimeni mitui
s-o parasim pe mama in etate
din tragicul motiv ca pe pamant
exista alte mame mai bogate.
Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,
cand ni-i credinta insasi in pericol,
ii salutam pe ceilalti frati crestini,
ca harul de-a iubi nu e ridicol.
Si ii iubim pe toti acesti crestini
ce, dincolo de orice paradoxe,
la randul lor, respecta si iubesc,
pe credinciosii turlei ortodoxe.
Dar, vai, se-ntampla zilnic un complot,
o comedie pare tragedia,
e in pericol cultul ortodox,
se deromanizeaz� Romania.
Fii, Doamne, langa noi, macar acum,
cand sumbre acuzatii se aduna,
ia-n mana crucea de la Est,
ai grija de biserica strabuna.
Si da-ne dreptul de-a ne apara
chiar daca de la frati asediul vine,
permite-ne sa fim in veci crestini,
ca ortodocsi urmandu-Te pe Tine.